Victor Ion Popa

VICTOR ION POPA
(26 iulie 1895, Bârlad – 30 martie 1946, Bucureşti)
SCRIITOR, DRAMATURG, PICTOR SCENOGRAF,
REGIZOR TEATRAL, PUBLICIST

              Fiu al învăţătorului Ioan G. Popa şi al Aspasiei Pavelescu. Copilăria şi studiile primare în satul Călmăţui (com. Griviţa), la Şcoala model patronată de proprietarul cărturar Tache Anastasiu.

            Activitate fecundă în domeniul teatrului, între anii 1923 – 1946, în calitate de pictor scenograf, secretar al Societăţii autorilor dramatici, director de scenă, regizor, autor, dramaturg, director al Teatrelor Naţionale din Bucureşti (1926), Cernăuţi (1927-1928), „Muncă şi Lumină” (Bucureşti, Uranus, 1938-1944), regizor la Teatrul Naţional Bucureşti (1944), profesor universitar la Conservatorul de Teatru din Bucureşti (1943-1946), director la Oficiul Naţional Cinematografic (1943).

            Prodigioasă activitate literară şi artistică, colaborând la reviste literare şi publicând romane, nuvele, un larg repertoriu de piese de teatru, articole despre aviaţie, probleme cetăţeneşti.

            Participă la anchetele de sociologie rurală iniţiate şi conduse de Dimitrie Gusti, fiind coorganizator al Muzeului Satului (1936) şi Comisar General al Pavilionului Român la Expoziţia Internaţională (Paris, 1937); organizator al Expoziţiei Cărţii (Bucureşti, 1937).

            Premii de excelenţă: Marele Premiu Literar „I.L. Caragiale” (1923), Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1934).

            A fost decorat cu „Legiunea de Onoare” a Franţei (1937).

            A colaborat fructuos cu marea artistă Maria Ventura, cu scriitorul Ion Sân Georgiu, cu dramaturgii Mircea Ştefănescu, Tudor Muşătescu, G.M. Zamfirescu, cu regizorul Sică Alexandrescu, a promovat exigenţa artistică a actorilor şi repertoriul dramatic modern naţional şi a îndrumat activitatea unor mari actori: Radu Beligan, Nineta Cristi, Irina Răchiţeanu, Toma Caragiu.